Discurile de bază și discurile dinamice sunt configurații de hard disk utilizate cel mai des în Windows. Primul apare împreună cu discul dur.
Discul de bază (Basic Disk)
Pe un disc de bază, pot fi create două stiluri de partiții, și anume partiția de tip MBR (Master Boot Record) și partiția de tip GPT (GUID Partition Table).
Discuri MBR
Pe discurile MBR putem întâlni (Figura 1):
- partiție primară,
- partiție extinsă sau
- partiție logică.
Un disc de bază bazat pe MBR poate avea fie patru partiții primare, fie trei primare plus o partiție extinsă, dar partiția extinsă poate conține un număr nelimitat de unități logice.
Discuri GPT
Partiții GPT funcționează ca partiții primare.
Discuri dinamice (Dynamic Disk)
Discul dinamic utilizează volume dinamice pentru a gestiona datele. Este o formă separată de gestionare a volumului, care permite unui volum să aibă întinderi necontrolate pe unul sau mai multe discuri fizice. Discurile dinamice oferă funcții pe care discurile de bază nu le pot folosi, cum ar fi capacitatea de a crea volume care să cuprindă mai multe discuri și capacitatea de a crea volume tolerante la erori (volume oglindite și RAID-5). Deoarece fiecare disc dinamic dintr-un computer stochează o replică a bazei de date dinamice a discului, de exemplu, o bază de date dinamică coruptă poate repara un disc dinamic utilizând baza de date pe un alt disc dinamic.
